Iubesc Moldova. Toata. Si a noastra, si a voastra. Sau invers. E cam totuna, de fapt. Cel putin sentimental, pentru mine nu exista decat o singura Moldova, desi admit ca ea traieste acum in doua state. Tot asa, admit ca aceasta situatie exista si pentru ca cetatenii Republicii Moldova doresc acest lucru si apara statalitatea moldoveneasca. Foarte bine! Ce nu inteleg, insa, este romanofobia aceasta destul de raspindita printre cetatenii moldoveni. Ce v-a facut Romania? Ce v-au facut romanii? Sau, poate, ce nu v-a facut Romania, mai degraba?
Am aflat ca rusii v-au invatat ca Romania v-a anexat ilegal, ca membrii Sfatului Tarii au fost niste tradatori, ca sovieticii v-au eliberat si ca nu sunteti romani, ca noi sau ca fratii vostri moldoveni de dincolo de Prut. Pot intelege forta si efectele unei propagande eficiente, sustinute si impuse cu multa pricepere si perseverenta de catre Rusia, din perioada tarista si pana in perioada post-sovietica. Pot admite ca multi moldoveni i-au cazut victime si ca efectele se pot simti pana azi. Pot intelege chiar si interesele geostrategice ale Rusiei! Ce nu pot intelege, insa, este incapatinarea multora de a ramane la "invatatura" anti-romaneasca ruseasca. Nu pot pricepe cum de, dincolo de manipulari, sufletele moldovenilor nu rezoneaza macar cu cele ale moldovenilor din dreapta Prutului? Sunt uluit cand vad raceala celor mai multi oficiali moldoveni in raport cu romanii: de la graniceri si politisti, la politicieni sau clerici. O simt si la tara, o percep si in localuri, o vad si intre clerici... Am intrebat de ce stau lucrurile asa si am primit diverse explicatii, unele acceptabile, altele, mai putin. Dar niciuna nu mi-a lamurit indepartarea aceasta sufleteasca.
Sunt ardelean. Roman din Ardeal, adica. Noi am trait acolo sub unguri mai mult de 200 de ani, cat ati trait voi sub rusi. Si tot nu am uitat cine suntem. Si tot i-am iubit pe moldoveni, pe munteni, pe banateni, pe olteni, pe dobrogeni, pe maramureseni... pe toti ai nostri. Si am vorbit romaneste tot timpul, in graiul nostru ardelenesc, chiar daca sclifositii de sudisti au ras si rad de el in continuare. Va iubim si pe voi, chiar daca o facem cu stangacie si cu nepricepere. Nu vrem sa va anexam cu sila, nu vrem sa va luam nimic. Ba dimpotriva, vrem sa aveti si voi Ardealul, Moldova, Tara Romaneasca... Pe toate sa le aveti si voi, ca romani ce sunteti. Inteleg ca, deocamdata, nu le vreti. Pentru ca, deocamdata, nu ne vreti nici pe noi. Nu ma astept sa ne iubiti cu de-a sila, dar nu pricep de ce v-ati indepartat atat de mult!? Cum de nu ne simtiti ca frati?? Cum de tara de dincolo de Prut, asa cum priviti voi, in care traiesc fratii vostri, vi se pare "strainatate"? Da, desigur, suntem state diferite si Romania a fost prima tara care a recunoscut independenta Moldovei, dar suntem un singur neam, traitor asa cum vedem azi: separati geopolitic. Asta e o realitate pe care multi dintre voi o neaga pana la ridicol. De ce?
Ce ati avea de pierdut daca ati simti, in sfarsit, ca suntem frati? Ce ar fi daca ati recunoaste ca moldovenii sunt romani si ca a fi moldovean este doar o pozitionare locala, cu specificul ei, in sanul poporului roman? Ar pieri Republica Moldova? V-ar anexa Romania urgent? V-ar pedepsi cineva? Ce ati pierde? Ce ati castiga? Sunt curios ce anume va incranceneaza atat de tare in a fugi de identitatea voastra romaneasca? De limba noastra comuna si de tot ceea ce, in realitate, ne uneste. Nu pricep si va cer ajutorul.
Lamuriti-ma ca nu vorbim aceeasi limba, ca nu avem aceeasi origine nationala, ca nu cantam acelasi cantece populare, ca moldovenii mei sunt mai putin moldoveni decat voi si ca rusii va sunt adevaratii frati. Si daca aveti argumente valide, voi cere cetatenie rusa, ca sa pot veni in Moldova ca acasa.
sursa: http://tabaracristi.union.md/
In cadrul cantonamentului din Antalya din aceasta iarna, zimbrii vor participa la 2 turnee. Despre primul turneu site-ul oficial al clubului a relatat anterior: acesta se va desfasura in perioada 6-8 februarie, iar adversari vor fi Dinamo Bucuresti si CSKA Sofia sau Buduchnost Podgorica.
Au devenit cunoscute si numele adversarelor din cel de-al doilea turneu, planificat pentru 10-15 februarie. Este vorba de FC Zeta (Muntenegru) si FC Daugava (Letonia).
sursa zimbru.md
'
Drama lui Viorel Turcu, fostul jucător din anii ‘80-'90 la FC Dinamo, FCSteaua si Zimbru Chisinau, a început în 1996. Atunci, după ce s-a operat de un chist pancreatic, s-a pricopsit cu un diabet. După un accident banal la talpa piciorului drept, a făcut o infecţie, care, pe fondul bolii, s-a infectat. După o serie de patru operaţii, verdictul a fost necruţător. Singura soluţie era amputarea.
Cine este Viorel Turcu
- a jucat pentru FC Argeş 1975-1982- la Steaua 1982-1985 şi 1987
- la Dinamo, în 1984
-a mai jucat la Zimbrul Chişinău 1989-1991 si Szarvas (Ungaria)
- are peste 300 de meciuri în Divizia A şi a marcat peste 40 de goluri
- a fost selecţionat de 10 ori la naţională
Fostul fotbalist, fostul component al naţionalei României, a trecut prin chinuri cumplite. “M-am chinuit îngrozitor. Aproape că am clacat. Şi fizic şi psihic. Slăbisem îngrozitor şi ajunsesem ca un cadavru. Alături de mine suferea şi familia mea. Uite, Camelia, soţia mea, a ajuns şi ea, acum, în spital. A făcut o cădere de calciu”.
A fost operat acum mai puţin o lună, la Spitalul Colentina. Piciorul i-a fost tăiat de la jumătatea gambei. “Am fost anesteziat numai de la brâu în jos. Când am auzit freza, am crezut că înnebunesc. În ziua aia Sara, căţeaua mea pitbull, pe care o am de opt ani, s-a agitat continuu acasă. Acum nu se mai dezlipeşte de mine şi stă numai lângă ciotul meu”.
Acum, Viorel e în plin proces de recuperare fizică. Face singur exerciţii acasă. Nu-şi permite să meargă la fizioterapeut. Soţia este în spital, iar băiatul lui, Cătălin, din salariul lui de proaspăt jandarm, nu poate suporta cheltuieli suplimentare. Medicamentele costă şi aşa o groază de bani. “De câteva zile am început să ies şi eu afară, în cârje”, ne spune Viorel. Dar tristeţea cea mai mare vine tot de la faptul că a fost uitat de majoritatea prietenilor săi. Şi pe vremuri, când nu avea probleme de sănătate, Viorel avea mulţi.
Bumbescu i-a rămas alături
Marea supărare a lui Viorel este că mai toţi prietenii şi foştii colegi de pe la echipele la care a jucat l-au uitat. Se simte părăsit. Nu vrea să dea anume. “Se ştiu ei”, zice el trist. L-au sunat însă oameni care chiar l-au surprins. Ion Motoc, Cornel Drăguşin.
Cel care i-a fost, însă, tot timpul alături, şi care îi este şi vecin, la doi paşi de stadionul Steaua, a fost “colonelul”, Adrian Bumbescu, fostul coechipier de la Steaua. “Este mare păcat. Nu l-a mai căutat mai nimeni. Şi doar se ştie ce a păţit. Bine, hai, că nu puteau să-l ajute material. Dar măcar un telefon, acolo, să vadă cum se simte omul... Doar au jucat împreună, au fost colegi... E trist, foarte trist”.
sursa aici
sursa aici
ZIMBRU CHIȘINĂU a stabilit încă doi adversari în cantonamentul din Turcia.
Pe 3 februarie, "galben-verzii" vor juca cu FC Alexandria, care ocupă poziția a 14-a după 20 de etape disputate în campionatul Ucrainei. Viitori adversari ai chișinăuienilor, îl au pe banca tehnică, legenda "dinamoviștilor" din Kiev, Leonid Bureac. În fața timonierului a fost pus obiectul de a menține echipa în prima ligă valorică.Pe 17 februarie, elevii lui Sergiu Stroenco, vor da piept cu ocupanta lucului doi a ediției precedente a campionatului Ungariei, FC Paksi Sportegyesület. În sezonul curent ungurii se situează pe poziția a opta în clasament.
Programul complet al amicalelor programate:
- 3 februarie - FC Alexandria (Ucraina)
- 6 februarie - Dinamo București (România)
- 8 februrie, învingătoarea sau învinsa din meciul, CSKA Sofia (Bulgaria) - Budućnost Podgorica (Muntenegru)
- De pe 10 până pe 15 februrie, participarea la un turneu (detaliile vor fi publicate pe parcurs)
- 17 februarie - FC Paksi Sportegyesület (Ungaria)
sursa fotbal.md
Analfabetilor
V-am spus ca sunt un om periculos
Si nu mi-ati luat avertismentu-n seama.
V-am spus s-aveti pentru persoana mea
Un plus de-ngrijorare si de teama.
V-am spus ca fac teribil de urât
De sunt calcat putin pe libertate.
V-am spus ca sunt osteanul credincios
Dar care doar cu inamici se bate.
V-am spus sa va astâmparati si voi,
Cenzori capriciosi ai vremii mele,
C-o sa va coste scump maruntul moft,
De a ne face noua zile grele.
V-am spus sa puneti mâna sa munciti.
Sa nu mai tot pânditi zelosi din umbra,
V-am spus ca n-o sa placa nimanui
Pornirea voastra, tulbure si sumbra.
V-am spus ca vremurile s-au schimbat
Si ca situatia e mai complexa,
Nu-i intelectualul - servitor.
Cultura nu-i ceva ca o anexa.
Si lumea nu se poate cuceri
Umflând la cifre si mimind tumulturi
Cu aroganti si trindavi doctoranzi,
Cu papagali care tin loc de vulturi.
V-am spus si am puterea sa mai spun
Ca nu încape muntele în sera
Ca prea-i scurt drumul de la rai la iad
Si de la caprioara la pantera.
V-am spus sa nu-l fetisizati pe Marx,
Sa nu-i pastrati în spirt învatatura
Si voi într-una fara sa-l cititi
Îl pomeniti pâna va doare gura.
V-am spus ca batalia pentru om
Nu iarta astazi nici o dezertare
Si voi v-ati decorat voi între voi
Când lupta este în desfasurare.
V-am spus ca muzica nu-i un microb
Care ameninta civilizatii
E-a omului pentru a fi mai bun,
V-am spus: ceva care sa-i placa dati-i.
V-am spus, concetateni analfabeti,
Si luati aminte si sa tineti minte.
Dar nu stiam ca v-ati nascut si surzi
Si scoateti arma când vedeti cuvinte.
de Adrian Păunescu
Astăzi membrii brigăzii "Oastea Fiară" şi prietenii săi s-au adunat în faţa Ambasadei Române de la Chişinău, pentru a-şi exprima opiniile vizavi de evenimentele recente din partea dreaptă a Prutului. Suntem apolitici şi nu ne putem pronunţa împotriva unui personaj sau a unei structuri politice, dat fiind faptul că politicul e un lucru murdar şi nu dorim să avem tangenţe cu acesta. Am protestat împotriva abuzurilor şi brutalităţii jandarmeriei, dar şi incompetenţei presei bucureştene, care încearcă să demonizeze imaginea suporterului, ca fiind principalul element al insuccesului economic şi social.
Cinci zile din sapte, cravata nu lipseste din vestimentatia mea zilnica. In timpul saptamanii urmez cu interes doua facultati, ba chiar am note de care nu mi-e nici macar putin rusine. Pe langa studii, incerc sa ma si intretin, caci nu ma simt comod sa traiesc pe spatele parintilor. Cazierul mi-e curat, impozitul l-am platit si incerc de fiecare data sa respect limita de viteza.
In mod normal ar fi o situatie de laudat. Dar pentru faptul ca in weekend cant pentru doua culori, toate aceste laude se transforma in ura. Gata. Nu mai sunt student, nu mai am simt civic, nu mai imi pasa de familia mea. Ma concepeti drept un huligan. Nu mai ma priviti drept un cetatean al acestei tari. M-ati trimite in desert probabil, cum facea in urma cu ceva vreme un oarecare ministru cu niste cetatenii de o oarecare etnie.
Dar in buletinul meu nu este nici o rubrica in care sa precizeze daca sunt sau nu microbist. In buletinul meu nu scrie ca sunt membru al vreunei galerii, nici macar echipa favorita nu e mentionata. In schimb e scris mare, pe fundal tricolor ca sunt roman.
Sunt roman, dar acest lucru e minimalizat de faptul ca sambata sunt prezent la stadion. E grav ca port simbolurile echipei iubite la piept. E revoltator ca flutur un steag.
Am aprins si torte, m-am urcat si pe garduri. Dar bucuria golului nu cred ca are o vina pentru situatia precara a economiei Romaniei, nici macar pentru gradul ridicat de coruptie.
Acum nu mai stiu sigur daca studiile care le fac vor mai fi recunoscute, caci mi se pun in carca problemele intregii tari, desi nu am fost prezent nici cand s-a decis vinderea aurului din Rosia Montana, nici cand s-a adoptat noua lege a Sanatatii.
Ma intreb acum daca merita sa mai lupt pentru viitorul meu. Ma intreb daca are vreun rost sa mai invat. Ma intreb daca o sa pot sa imi fac un rost in viata sau voi fi patat cu noroi mereu fiindca am curajul necesar sa iubesc.
Sunt un huligan fiindca mi-am luat toate cele zece examene? Sunt un derbedeu fiindca singura amenda pe care a trebuit sa o platesc a fost una de parcare? Faptul ca imi expun sentimentele chiar justifica toate aceste etichete care mi se pun in ultima vreme?
Post Scriptum.
Nu ma consider ultras. Ultras inseamna mult mai mult decat simpla prezenta intr-o galerie. Ultras inseamna mult mai mult decat o torta aprinsa, mult mai mult decat prezenta la un meci in deplasare. Ultras inseamna sacrificii pentru echipa favorita. Cuvantul ultras ar trebui sa fie sinonim cu iubirea, nu cu huliganismul.
Dar cuvintele nu costa nimic. Ma puteti eticheta cum vreti, poate in viitor imi voi trece aceste apelative in CV.
Toate cele bune,
Un stimabil derbedeu.
sursa: http://www.revistaultra.ro/revista/scrisoarea-unui-derbedeu/
Broadcast in the UK around 2002. This is the second and final documentary covering football violence. This episode concentrates mostly of English fans at European venues and events.
Football's fight club - Part One - UK documentary
Football's fight club - Part Two - UK Documentary.
Mitul huliganului modern
Pentru că s-a demonstrat ştiinţific miserupismul teroriştilor vizavi de România, trebuia inventată o sectă asemănătoare. Huliganul părea să aibă un impact puternic în mintea românului, încă de la revoluţie ( remeber Ceaşcă’s speach cu huliganii de la Timişoara). Ş-atunci, de ce să nu-l folosim ca instrument?! Când au ieşit studenţii la Universitate, Ilici a chemat minerii să-i bată pe “golani şi huligani”. Şi uite aşa, încetul cu încetul, s-a inoculat în mintea românului că pt orice căcat ce se întâmplă în ţara asta, vinovaţi îs huliganii.
Oricine are o părere şi o exprimă, e huligan, în paşti pă mă-să! De aici şi lejeritatea cu care suporterul de fotbal a devenit huligan. Pentru că ăştia îs nişte oameni care nu vor să tacă. Dacă au ceva de zis, nu ezită! Ei nu se uită la ştiri aşteptând să le spună un ‘telectual cu 100 de euro ( portocalii, roşii sau galbeni) în buzunar care e adevărul sau ce ar trebui să vadă. Nu sunt nici indivizi cu 2 clase ca trenul sau ca o anumită categorie de bugetari. Sunt oamenii care refuză să fie scuipaţi în gură sau pişaţi în cap. Nu sunt manipulabili şi nici nu ling unde-au scuipat recent. Nu-i poţi cumpăra cu un mic sau o umbrelă. Gândesc singuri şi de asta sunt un pericol! Şi pentru că au “tupeul” de-a spune lucrurilor pe nume sau că ripostează când sunt atacaţi ( indiferent de către cine) îs huligani, ‘tu-le muma în gură!
“Drogaţii ăia beau înainte de meciuri şi pe stadioane urlă! Huliganii dreacu!” Probabil şi bunică-miu Graţian, de mai trăia, era catalogat drept huligan pt că-i plăcea să meargă cu două beri la el, când se jucau meciurile cu Şandra, Pesacu sau Teremia Mare. Mai ales că-l baga pe arbitru în pizdă la mă-sa, la fiecare fluierat ce nu era pe gustul lui.
“Mini-Revoluţia”
Vineri seara, s-a organizat un miting spontan, neautorizat ( ca să citez un clasic în viaţă: un miting autorizat e ca şi cum un ateu ar cere binecuvântarea Patriarhului), în care o mână de oameni îi cereau demisia preşedintelui. Cu slogane gen “Arafat premier!”, nu alta. Uşor penibil, după gusturile mele. Dar cine sunt eu să judec nemulţumirea unui om?!
Având alte concepţii decât protestatarii ( eu nu vreau anticipate, că n-am de gând să-l schimb pe dracu’ cu tac-su. Eu vreau adoptarea punctului 8 al Proclamaţiei! Asta ca un prim pas înspre normalitate), mi-am propus să urmăresc restul evenimentelor dintr-o postură cât mai obiectivă. Nu e o treabă uşoară, dar dacă dai tv-ul pe mut, începe să prindă contur.
Sâmbătă, fină-mea a împlinit 18 ani, aşa că mi s-a cam rupt de proteste. Din ce-am recuperat ulterior, pare-se că jandarmeria română şi-a intrat în atribuţii odată cu plecarea camerelor de filmat, căsăpind protestatarii paşnici în timp ce ei plecau spre case. Pe principiul: “Mâine de te mai întorci, mai iei o porţie!” Desigur, despre asta nu prea s-a cântat pe la televiziuni, pentru că n-or avut imagini ş-astfel se ducea pe pulă tot prime-time-ul.
Duminică, exact în momentele cele mai aprige ale bătăliilor, eu dormeam ca porcu’. A urmat o excursie în miez de noapte pân’ la sat, iar pe la 4 dimineaţa am ajuns acasă, la Biled. Am aprins televizorul, să nu mă uit la ecranu’ stins cât fumez o ţigară. Nu-mi venea să cred! “Le-o ajuns cuţitu’ la os românilor” mi-a fost primul gând. După care am observat şi ce scria pe banda galbenă, cu litere mari şi negre: “huliganii bla-bla-bla”. “Pariu că or dat-o pe aia cu suporterii de fotbal?” mă întreabă Miki ( my own personal Michiduţă) râzând pe sub mustăţi. “N-ai tupeu să dai drumu’ la sonor!” continuă el pe acelaşi ton. Şi ca să-i demonstrez că am tupeu… “Suporterii celor de la Steaua şi Dinamo se luptă cu jamdarmeria pe străzile capitalei…” şi mut din nou.
Deci ăia nu sunt români, sunt suporterii/huliganii. Ăia nu sunt români scârbiţi de această neverending tranziţie pseudo-democratică, ce pute ca un hoit a neo-comunism. Nu! Ăia îs “huliganii anarhişti”! Ăia nu sunt românii împinşi de sărăcie, lipsa locurilor de muncă, suprataxări, de dobânzile tot mai mari la creditele deja contractate, de lipsa unui viitor, fie el şi sumbru. Nu! Ăia îs huligani! Ăia nu sunt românii sătui de ţ-şpe mii de proteste paşnice, duse pe apa sâmbetei, fără să atingă vreun timpan decizional. “Câinii latră, ursu trece” e metoda aplicată cu succes în ultimii 22 de ani de toată clasa politică ce s-a’nfruptat din ciolanul puterii. Şi când românul zice: AJUNGE! “e huligan, tu-i morţii mamii lui!”
Toată lumea condamnă violenţele din centrul capitalei. Însă nimeni nu-i condamnă pe cei care le-au scos la suprafaţă! Dormi România, dormi în continuare! Are cine să te “apere”
Ministerul Mediului şi Guvernul se pregătesc ca, în dispreţul legilor şi procedurilor necesare, să elibereze acordul de mediu pentru proiectul exploatării de suprafaţă, cu cianuri. Pe de altă parte, în Parlament se doreşte votarea unei legi prin care companiile miniere private ar putea expropria în voie cetăţenii pentru terenurile de care au nevoie pentru proiectele lor! Se pregăteşte pasul decisiv în distrugerea Roşiei, iar dacă acest bastion al rezistenţei se prăbuşeşte, vor urma, alte şi alte exploatări similare în întreaga Transilvanie.Acum, numai solidaritatea noastră manifestată în stradă mai poate sta pavăză pentru ocrotirea Roşiei Montane şi a României. Roşia ne cheamă să o apărăm şi, prin aceasta, să ne apărăm pe noi înşine! Haideţi să ne unim forţele în cel mai mare marş de protest vreodată organizat de societatea civilă românească!
Manifestaţia va avea loc în Bucureşti, pe 28 IANUARIE, la ORA 11.00,
cu plecare din PIAŢA REVOLUŢIEI.
cu plecare din PIAŢA REVOLUŢIEI.
Veniţi să spunem NU unui proiect care va înstrăina aurul României, va distruge patrimoniul naţional, mediul înconjurător şi vieţile semenilor voştri din Roşia Montană! Veniţi să spunem NU cianurii, să spunem NU minciunii Preşedintelui / Guvernului, corupţiei şi nepăsării din Ministerele Economiei, Mediului şi Culturii!
Roşia Montană e a noastră şi nu o dăm pentru tot aurul din lume!
E momentul să mergem dincolo de nemulţumirea manifestată prin intermediul internetului, al petiţiilor şi al discuţiilor teoretice. Toate acestea au fost utile, dar acum a devenit necesar să ne depăşim comoditatea, inerţia, făcându-ne auziţi, văzuţi, înţeleşi la modul cel mai concret.
Acum, participarea fiecăruia dintre noi e cum nu se poate mai importantă.
Roşia Montana e şi casa ta. Vino să o aperi!
E momentul să mergem dincolo de nemulţumirea manifestată prin intermediul internetului, al petiţiilor şi al discuţiilor teoretice. Toate acestea au fost utile, dar acum a devenit necesar să ne depăşim comoditatea, inerţia, făcându-ne auziţi, văzuţi, înţeleşi la modul cel mai concret.
Acum, participarea fiecăruia dintre noi e cum nu se poate mai importantă.
Roşia Montana e şi casa ta. Vino să o aperi!
Precizare importantă: vă rugăm să folosiţi pe durata manifestării doar mesaje şi însemne pe bannere, steaguri şi pancarde distribuite prin intermediul campaniei Salvaţi Roşia Montană. Suntem oameni cu cele mai diverse orientări politice, ideologice şi/sau religioase, cu viziuni economice şi sociale diferite, provenind din toate straturile societăţii şi din toate grupurile etnice. Proiectul catastrofă ce vizează distrugerea Apusenilor a avut, dincolo de toate relele, efectul pozitiv de a ne aduce împreună; haideţi să ne respectăm unii pe alţii, gândindu-ne, sâmbătă, 28 ianuarie, la ceea ce ne uneşte şi ne determină să acţionăm împreună – Roşia Montană.
Roşia Montană e România. S-o păstrăm întreagă!
Aici poţi să afli şi să înţelegi ce înseamnă acordul de mediu şi de ce ne aflăm într-un moment crucial pentru Roşia Montană.
Doneaza pe www.rosiamontana.org
ŞTIRI
Doneaza pe www.rosiamontana.org
ŞTIRI
Peste 100 000 au semnat. Semnează şi tu petiţia!
Campania Salvaţi Roşia Montană a lansat în luna august o serie de 3 petiţii pentru care şi-au manifestat până acum adeziunea aproape 150.000 de persoane (50.000 online si 100.000 offline). Aceste petiţii se adreseză Camerei Deputaţilor (solicitând membrilor acesteia să nu voteze proiectului de modificare a Legii Minelor 85/2003 care ar permite companiilor private sa exproprieze cetatenii proprietari ai terenurilor necesare proiectelor miniere), Domnului László Borbély, Ministrul Mediului și Pădurilor (căruia i se cere să nu dea avizul de mediu pentru proiectul de exploatare miniera de la Roșia Montană) şi Domnului Kelemen Hunor, Ministrul Culturii şi Patrimoniului Naţional (căruia, pentru decizia sa ilegală şi fără fundament ştiinţific de a acorda descărcare de sarcină arheologică pentru Masivul Cîrnic de la Roşia Montană, i se solicită demisia).
Petiţia adresată membrilor Camerei Deputaţilor a fost depusă pe 24 noiembrie, urmând ca petiţiile către Ministerului Mediului şi Ministerului Culturii să fie depuse în perioada imediat următoare.
Textul petiţiilor poate fi consultat pe ww.rosiamontana.net.
Textul petiţiilor poate fi consultat pe ww.rosiamontana.net.
Roşia Montană la ceas aniversar. 1881 de ani de atestare documentară
Cu ocazia împlinirii a 1881 de ani de atestare documentară a Roşiei Montane, Alburnus Maior, Asociaţia Bucureşti şi Re.Generation organizează în data de 6 februarie “Ziua Roşiei Montane”, eveniment dedicat patrimoniului natural şi cultural excepţional de la Roşia Montană. In cadrul evenimentului, vor avea loc proiecţii de filme documentare despre comunităţi din lumea întreagă în care au loc proiecte de minerit, dezbateri, concerte şi o expoziţie foto a afişelor campaniei Salvaţi Roşia Montană. Intrarea este liberă. Urmăreşte detalii pe www.ziuarosieimontane.ro
Eu am copilărit în spatele unui stadion. Una dintre activitățile mele favorite de fetiță cu codițe și rochiță era ca, o dată la două săptămâni, să spun că mă duc în parc, la joacă și de fapt să mă furișez cu copiii de la bloc la meci, să stau printre cei din galerie, să bat din palme și să cânt cu ei. Încă mai știu mare parte dintre cântecele de atunci – chiar și pe cele mai fără perdea. Era o vreme cu suc la dozator și confetti low cost din suluri de hârtie igienică tăiate în jumătate.
Acum parcul în care mințeam că mă joc s-a transformat în niște blocuri cu apartamente scumpe, echipa a ajuns să joace cu Benfica, sucul de la dozator a devenit fatal și băieții din galerie nu mai au voie să mai facă aproape nimic pe stadion. Am crescut mari și toate lucrurile au devenit serioase.
Până și eu am devenit serioasă. Am început să umblu mai degrabă cu băieții cărora le pocnesc rafturile bibliotecilor de Evola, Junger și Degrelle decât cu ăia care au abonament la galerie și stindardul unei echipe pe perete. Băieții ăștia ai mei desconsideră, pe sub ochelari, fotbalul și ultrașii pe care nu-i înțeleg. Îmi tot spun că sunt prea simpli, prea masă de manevră, prea agresivi și gregari pentru a merita atenție.
Dar mie tot mi-s dragi. Poate că nu au stat ore întregi uitându-se la obiecte de hârtie, dar au suflet. Au suflet pentru că în ciuda fotbalui de proastă calitate, a patronilor corupți, a amenințărilor cu închisoarea și a limitării tuturor distracțiilor de pe stadion, se duc în continuare să susțină o echipă. Ultrașii mei nu au nevoie de explicații și de raționamente pretențioase. Nu o să-i înțelegi din explicații sociologice, ci mergând pe stadion și simțind bucuria și camaraderia din fiecare cântec urlat la unison, din fiecare bătaie de tobă.
În afară de asta, sunt printre ultimii care se mai revoltă împotriva societății din ce în ce mai aseptice. Nu încerc să dau la ceea ce fac ei un sens superior – sunt doar atât, niște oameni care iubesc și trăiesc. Doar că oamenii ăștia nu au nevoie de un mediu reglementat, în care să stea cuminți și să vorbească în șoaptă. Lăsați-le stadionul cum l-au apucat: cu un pic de violență, cu un pic de golăneală, cu un pic de scandal. Ca pe stadion.
Numai eu mai lipseam să iau apărarea suporterilor. Dar mi-s dragi și aproape nimeni din afara mediului lor nu-i apreciază și nu-i înțelege. Am făcut o poveste sentimentală pentru că, așa cum văd eu lucrurile, nici a fi ultras nu e mai puțin sentimental. Doar mai energic.
Am aflat. Ne împărţim în oameni şi în suporteri, cel puţin după judecata Jandarmeriei. Calculul autorităţilor e simplu! Dacă protestele au în miezul lor suporteri de fotbal, sînt imediat depreciate şi-i arată pe participanţi în autentica lor “mentalitate de viermi”, după cum i-a numit pe demonstranţi senatorul PD-L Iulian Urban, această combinaţie curajoasă între un ales al poporului şi un blogger de Ilfov.
Şi uite cum a fi suporter a devenit în România o culpă. Nu zice nimeni că stadioanele sînt falange ale civismului, dar nici leprozerii ambulante nu sînt, după cum apare azi în discursul oficial.
E o lipsă de respect neîntemeiată pe o minimă cunoaştere. În tribunele sportului, cultura protestatară are o lungă tradiţie. La meciurile de fotbal s-a auzit pentru prima dată “Galeria lui Rapid nu e membră de partid!” sau “Voi îl aveţi pe Valentin, noi îl avem pe Damaschin”. Nicăieri altundeva decît pe stadion nu se putea scanda aşa ceva înainte de 1989. Tot în acei ani, galeria Stelei îl ironiza pe Postelnicu, iar cea a lui Dinamo, pe Valentin Ceauşescu. Suporterii erau cei care strigau la scenă deschisă!
Nu toate versurile prindeau ritmul iambic şi nu toate gesturile puteau concura la trofeul fair-play, dar oamenii s-au bucurat cînd Ioan Andone a schiţat semnul falic de protest către loja fiului lui Ceauşescu, gest uşor antologabil drept vulgaritate azi, dar pe deplin justificat avînd în vedere vremurile şi raportul de forţe dintre un sportiv şi un băiat de dictator. Ca să nu mai repetăm arhicunoscuta observaţie că la Revoluţia din decembrie 1989, înainte şi după căderea lui Ceauşescu, mulţimile au adaptat sloganele pe ritmurile şi melodiile cunoscute lor de pe stadioane. Ole, ole, unde ești memorie?!
Violenţa nu are ce căuta în stradă, e treaba jandarmilor să o blocheze şi a justiţiei s-o pedepsească. Nu am nici o simpatie pentru bădăranii tribunelor şi, ca ziarist sportiv, am o lungă şi complicată dispută cu ultraşii care mereu au senzaţia că iau partea jandarmilor și mă amenință repetat. Îi privește, nu dau un pas înapoi. Cei care au comis acte de violenţă să fie duşi în faţa instanţei!
Încă o dată: nu apăr violenţa, mă confrunt cu riscul ei profesional zi de zi, dar critic aici o generalizare stupidă comisă de autorități la adresa noţiunii de suporter. Cum bagatelizăm nemulțumirea reală a românilor?, s-au întrebat șefii țării, înghesuiți de ceea ce Costi Rogozanu numește efectele ”austerității aplicată cu sfidare”. O dăm pe suporteri, model de ”teroriști și reacționari”, inovație a Puterii după cum remarcă Alina Mungiu!
Pentru că să fluturi ideea de microbist ca pe cea de subom, să-i prezinţi pe fanii din piaţă ca pe nişte semicetăţeni, ca să încerci să minimalizezi o problemă socială, e un lucru pe care îl refuz cu unica mea putere, cea a vocii. Voce de suporter al sportului.
sursa: http://www.tolo.ro/2012/01/15/si-ce-daca-sint-suporteri/
sursa: http://www.tolo.ro/2012/01/15/si-ce-daca-sint-suporteri/
14/01/2012
1. Cele mai dure imagini de la proteste
2. GALERIE FOTO: Proteste Bucureşti Piaţa Universităţii
3. Proteste antiBăsescu în România. Deputat PDL, despre mitingul din Piaţa Universităţii
4. VIDEO. PROTESTE ÎN BUCUREŞTI. VIDEO EXCLUSIV DIN MIJLOCUL HULIGANILOR
15/01/2012
1. Jandarmii au intervenit cu tunuri de apa
2. FOTOGRAFIA care descrie perfect revolta cu PIETRE din Bucureşti
3. Piaţa Unirii - Manifestanţii au dat foc mai multor obiecte
4. Maşinile de pompieri care au venit să stingă incendiile din zona Unirii au fost vandalizate
5. Bucureştiul, ca după război!
1. Cele mai dure imagini de la proteste
2. GALERIE FOTO: Proteste Bucureşti Piaţa Universităţii
3. Proteste antiBăsescu în România. Deputat PDL, despre mitingul din Piaţa Universităţii
4. VIDEO. PROTESTE ÎN BUCUREŞTI. VIDEO EXCLUSIV DIN MIJLOCUL HULIGANILOR
15/01/2012
1. Jandarmii au intervenit cu tunuri de apa
2. FOTOGRAFIA care descrie perfect revolta cu PIETRE din Bucureşti
3. Piaţa Unirii - Manifestanţii au dat foc mai multor obiecte
4. Maşinile de pompieri care au venit să stingă incendiile din zona Unirii au fost vandalizate
5. Bucureştiul, ca după război!
Scurt
istoric:
1978-1981
Niva Pidgaiţi
1981-1984
Niva Berejani
1985- prezent
Niva Ternopol
Istoria
fanatismului în Ternopol
începe prin 1997 odată cu organizarea
grupării “Королівські зайці” (Iepurii Regali). Brigada dată a activat
până în 2000, iar locul ei a fost ocupat de “Galicja” (Galiţia) – denumire inspirată
din aşezarea geografică a localităţii natale.
Băieţii din
această brigadă au fost primii care au creat steaguri de gard şi au început să-şi
urmeze favoriţii în deplasări. În această perioadă se alătură şi reprezentanţii
“de dreapta”, organizaţi în “West Side Firm” – fiind consideraţi primii
huligani. Totuşi, prima brigadă sută la sută ultra apare în 2007 “Terno Field
Army”, ceea ce a dat un nou impuls mişcării.
Duşmani:
Niva Viniţa, Bucovina Cernăuţi
Prieteni: Podolia
Hmelniţk
 | |
| Niva - Ednisti 03.04.2008 |
 |
| Bucovina Cernăuţi - Niva 04.05.2008 Mesaj "Cum e oraşul, aşa sunt şi fanii!" |
 |
| Niva - Dinamo 3 10.05.2008 |
 |
| Niva - Dinamo 3 10.05.2008 |
 |
| Niva - Podolie Hmelniţk 20.06.2008 |
 |
| Niva - Podolie Hmelniţk 20.06.2008 |
 |
| Niva-Metalist 04.07.2008 |
 |
| Niva-Metalist 04.07.2008 |
 |
| Niva-Podolie 22.08.2008 Benner: "Prieteni pentru totdeauna!" |
 |
| Niva-Podolie 22.08.2008 Mesaj:"A fi fan, nu e o crimă!" |
 |
| Niva-CSKA 26.11.2008 |
 |
| Niva-CSKA 26.11.2008 |
 |
| Niva-Bucovina 17.04.2009 |
 |
| Niva-Bucovina 17.04.2009 |
 |
| Niva-Bucovina 17.04.2009 |
 |
| Niva-Bucovina 17.04.2009 |
 |
| Niva Viniţa-Niva Ternopol 16.05.2009 |
 |
| Niva-Karpaty 2 19.06.2009 |
 |
| Niva-Karpaty 2 19.06.2009 |
 |
| Niva-Karpaty 2 19.06.2009 |
 |
| Niva-Karpaty 2 19.06.2009 |
 |
| Agro-Victoria (echipă susţinută de fanii Niva)-FC Ternopol 23.06.2009 |
 |
| Agro-Victoria (echipă susţinută de fanii Niva)-FC Ternopol 23.06.2009 |
 |
| Agro-Victoria (echipă susţinută de fanii Niva)-FC Ternopol 23.06.2009 |
 |
| Niva-Prikarpatya 06.09.09 |
 |
| Niva-Dnister 19.09.09 |
 |
| Prikarpatya Ivano-Frankovsk - Niva 2010 |
Surse:
